Știu acum că-i mult prea târziu
N-am ce să fac și n-am cum să știu
Mi-e mult prea greu să-ți spun ceva
Că sunt așa nu-i vina mea.
De-așa un coșmar mereu m-am temut
Când vine noaptea nu vreau să mă culc
E liniște și mult prea normal
Nimic nu poate fi așa banal.
Nu pot să cred că nu ai ce să-mi spui
Nu m-am schimbat deloc
Stau în același bloc
Și poate că nu vrei să știi ce cred
Nu te urăsc și vreau să te iert.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și frică față de un coșmar recurent. Vorbitorul se simte neînțeles și caută iertare, deși nu se consideră vinovat.