Cu Batique și Pietonu
Simt că-mi pierd tonu’
Când Dutzi îmi dă tonu’
Și apasă butonu’
Sunt același matelot
Ca Arthur din Camelot
Poate un film patriot
Pasionat de artă
Cu durere-n cot
De aleși absenți la vot
Ce fac bot la procurori DIICOT
Cum nu vii tu Țepeș, Doamne
[???] mâna pe ei
Să-i împarți în gay
Și Doamne, morții lor de derbedei
Nicolae Iorga, Goga
Răscolesc la greu morga
Dacă aud de George Hora
Sau mai rău de Marius Moga
Totu-i moca
Când nu-i coca
E oricum la vida loca
Nenea Iancu e actual
Chiar fără tatuaj prival
Sau cu sigla de la iagar pe nervul occipital
Fără droguri sau legale
La nivelul cerebral.
[refren]
Îi spune artă
Dar din păcate e moartă
Tot ce mai rămâne acum este să fie îngropată
Dacă valorile dispar murim odată cu ei
Deschide o carte acum din respect pentru cei
Ce fac artă
Care din păcate e moartă
Tot ce mai rămâne acum este să fie îngropată
Dacă valorile dispar murim odată cu ei
Deschide o carte acum din respect pentru cei
Ce fac artă.
Vad atâtea minți înghețate
În crivăț cu iz de vară
Pe carte praf de mult timp
Doar treaba din reviste-i clară
Poezia pură-i rar
Sigur n-o găsești pe garduri
Scriitori falși n-au nici măcar
Un cititor de carduri
Eu încerc
Încearcă și tu să înțelegi ce scriu
Ștefănescu de la Vrancea
S-ar cutremura-n sicriu
Rămân viu prin poezie
Tre’ să scot din mine artă
Esti absent la ce zic eu acum
Atunci ești ca la carte
Ești departe
De-aia nu poți reprezenta pericol
Ne desparte multă cultură
Ca pe vecinii cu mult teren agricol
Tu nu poți să vezi cât scriu
Fac întreceri cu matrița
Auzi de Nichita Stănescu
Întrebi dacă-i româncă actrița
Am tendința să te demasc
Când crezi că porți masca
Și ești ca un scriitor
Care nu știe să citească
Pe mine mă vezi ca pe un jurnal
Plin de amintiri și gânduri
N-o să-ți zic să citești printre
Când vezi doar alb între rânduri.
[refren]
Cu ultimii cenți fac apel la bunul simț
Domnule președinte, cât vrei să ne mai minți?
Cât vrei să ne mai iei din buzunar să bagi la tine?
Chiar nu ți-ai dezvoltat deloc instinctu’ de rușine?
Dar în fine
Trec peste ca un buldozer de mare tonaj
Atent mereu la detalii și peisaj
Acum nimeni nu mai știe care sunt valorile
Și ajung să fie ridicate-n slavi toate ciorile
Zi-mi câți dintre voi îl mai citează pe Eminescu
Și câți dintre voi știu cine-a fost Grigorescu’
Se aud acum manele și din boxe de gunoi
Doamne, dacă m-auzi, ia-i te rog de printre noi
Da ploaie din cer acum să mai crească cultura
Că-i toată la pământ, toți sunt în urmă cu lectura
Arta se pierde în timp ce gunoaie iau amploare
Și cine e de vină pentru toate astea oare?.
[refren]
Sensul versurilor
Piesa critică starea actuală a culturii române, acuzând decăderea valorilor și lipsa de interes pentru artă. Se face un apel la redescoperirea culturii și la responsabilitate civică, denunțând corupția și superficialitatea.