Îmbracă-mi sufletul golit
De viață și de sentimente,
Vreau un veșmânt frumos croit
Dar căptușit cu complimente.
Mai pune-mi straie de finețe
Țesute în război de dor,
Cu candoare și blândețe
Tivit cu al dragostei fior.
Croiește-mi haina fericirii
Pe umeri să o port mereu.
Brodează florile iubirii
În sufletu-mi, mare trofeu…!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a fi învăluit în fericire și iubire. Metafora hainei sugerează o transformare interioară, o nevoie de a acoperi golul sufletesc cu emoții pozitive și afecțiune.