Hrusuveana.
Vidzu-i tu a mea banâ
Unâ hrusuveana
Feata musata armâni
Tsi-s pari ca dzâna.
Oh bobo bobo bo!
Mi-adunai cu feata
Pi cari u-anghisai
Oh bobo bobo bo!
Di cându u vidzui
Mari vreari io-i arcai.
Iasti ca nâ luna
Dultsi pirpiluna
Soarli dit hârghii
Lele tsi ciudii.
Ini da mas luninâ
Ochii dit canina
Canda sunt doau steali
Pisti sufrântseali.
Mutrita ei bunâ
Lunina di lunâ
Fata albâ spumâ
Ca una sâmuna.
Zborlu-i nâ cântari
Ca unda di-a mari
Linlu dit pâduri
Niurizma di-amuri.
Arâslu-i prumveara
Cânticlu di vearâ
Mari musuteatsa
Ari a ei fatsa
Sensul versurilor
Cântecul este o declarație de dragoste pentru o fată frumoasă, comparată cu elemente ale naturii precum luna, soarele și primăvara. Versurile exprimă admirație și afecțiune profundă pentru frumusețea și farmecul fetei.