Pirats Klan – Viața Reală

(We gonna keep it rollin’
with one of our latest recordings
is the life we’re livin
life can be sweet
it’s just blowin in the wind).
[Tase]
Când pun mâna pe microfon, parcă apas start la malaxor,
Că rimez beton, cu fiecare neuron
Care n-a fost transformat în carbon, încă,
Căci mai e cale lungă până când beat-ul nu mai cântă,
Până când elementele Hip Hop-ului n-o să le mai simt lângă,
Iar sufletul o să-mi plângă, se-ntâmplă
Să nu pot să rimez, suferința-i adâncă,
Iar atunci hrănesc cu Hip Hop urechea flămândă.
Când rulez pe bandă întâi cu vița minimă,
Iar sound buffer-ul îmi șoptește un bas ce m-atinge la inimă,
Apoi orga jucăușă, mă mângâie pe creștet,
În timp ce trag un fum cu aromă de cireșe,
Iar atmosfera se îndulcește aproape instant,
Și-mi dau seama că la creație Hip Hop rămăsesem restant.
Iau aleator un cuvânt și-l așez în context,
Iar căutând pentru rimă pretext,
Creez o diversiune, să-mi găsesc două aliterații ceva mai bune.
Schimbând subiectul, un bătrân mă-mpunge cu privirea,
Probabil basul meu i-a deranjat convorbirea,
Căci pierzându-și firea se-ntoarce la nepotul său
Și-arată spre mașina mea de parcă aș fi ceva rău.
Mă-ntorc, las șirul gândurilor anterioare,
Încercând să nu cad în patima rimelor ușoare.
Apas pedala de frână și dau muzica mai tare,
Eu mă opresc la semafor, dar beat-ul merge în continuare.

Refren
Așa o ardem, noapte de noapte, zi după zi,
E felul nostru de-a privi, e modul nostru de a fi.
Știi sau nu știi, e viața reală, nu putem minți,
Trebuie să reții, așa-s Pirații – 1 DJ, 4 MC-ii.
[Jada]
Deschid ochii și număr o altă zi,
Aseară am petrecut haotic în fum și beții,
Încerc să îmi revin dar nu prea reușesc,
Întortocheate-s căile, acum nici una nu găsesc.
Mă pierd în vorbe, nici eu nu mă-nțeleg,
Mă-nțeleg alții, sau cel puțin io asta cred.
Vreau să m-adun, să mă reculeg,
Dar totul e-n zadar, totul parcă-i sec.
Îmi dau sfaturi singur, dar uit de ele,
Mă-ntorc pe-același drum, răvășit, în viciile mele.
Singurul refugiu este o cameră goală,
Mă văd stând la masă lângă un pix și-o coală.
Conturez cu migală, din adâncuri scot afară,
Puterea minții sigur mă ajută iară,
Și nu am să mă las, ți-o spun, din ambiție,
Asta sunt eu, nu mă schimb în nici o condiție.

Refren
(ha, ce țeapă mi-ai dat).
[Carbon]
E ora 10, mă trezesc, fac un duș cu apă rece,
Lenea-mi trece, încă o zi nouă gata să mă-ncerce.
Ce gol în stomac, frigiderul este posac,
Dau drumul la calculator, ascult ultimul beat făcut și mă-mbrac,
Beau ceva, trag un fum, nu mă condamna,
Gata de drum bocancii spun că vor să simtă strada.
Observ copii ce se țin de mânuțe, o tipă cu boxe drăguțe,
Ar trebui să fac o piesă despre țâțe.
Clădiri tăcute mă urmăresc cu priviri urâte:
„Ce bine ar fi să am un spray cu altă înfățișare să mă salute”
Fac rute, du-te vino, du-te iar de când mă știu,
Îmi place verdele, o ard ca bosorogii prin Cișmigiu,
Și stau, contemplu, natura este un templu,
În momentul acesta o dau ca fiind cel mai bun exemplu.
Întotdeauna am fost visător, ca un artist,
Trăind în lumea mea de parcă aș fi autist.
Și persist să fac aceleași lucruri,
Dar zilele îmi par diferite,
Că imaginația mea umblă mereu pe căi inedite.
Ține minte: e realitatea de zi cu zi în cuvinte.
Cine trăiește, simte, și se arde (ouch)
Că jointul ăsta e prea fierbinte.

Refren x 2