E o iubire interzisă
O iubești și știi că nu o poți avea decât în vise,
Și se pare că în lumea ta fericirea e un tonomat cu fișe
Pari un actor care joacă în culise
Personajul negativ din toate acele piese triste,
Triste, triste, triste
Și îți trec prin cap atâtea gânduri pesimiste
Dar conștiința-ți spune: „Hai, mai stai…”
Va veni și ziua-n care vei pluti în rai
Ziua-n care vei iubi din nou,
Ea te va iubi la fel și refrenul inimii îți va cânta în piept ca un ecou.
Refren:
Să-ți spun „Te iubesc”, nu cred că greșesc
Să-ți spun „Te urăsc”, nu ar fi corect,
Când suntem amândoi e perfect,
Doar în inima ta mă regăsesc.
Prerefren:
Te-am iubit și tu nu știi.
Ce asculți acum e glasul inimii
Inima ce bate pentru tine
Și strigă cu disperare: „Hai, vino la mine!”
Știu, ne-am promis că o să fim amici, știu
Am ajuns fiu, cel mai bun prieten al tău și nu aș vrea să fiu
Nu aș vrea să știu ce ai făcut, cu cine, că se poartă rău cu tine,
Taci! Ți-aș spune, taci! Hai lângă mine!
Nu mai vreau să suferi, vreau să-ți fie bine.
Să te țin strâns în brațe, să te alint
Cafeaua de dimineață s-o sorbim la infinit
Știi că nu mint, nu aș avea cum,
Aș împărți cu tine același drum, același fum,
Același chef de viață
Dacă tu nu ai fi, nu aș avea motiv să mă trezesc dimineața
M-aș pierde-n ceață.
Refren:
Să-ți spun „Te iubesc”, nu cred că greșesc
Să-ți spun „Te urăsc”, nu ar fi corect,
Când suntem amândoi e perfect,
Doar în inima ta mă regăsesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane îndrăgostite de cineva inaccesibil, o iubire interzisă. Naratorul își exprimă dorința de a fi mai mult decât un prieten, dar se confruntă cu realitatea dură a imposibilității acestei relații, ceea ce îi provoacă suferință și melancolie.