Lasă să curgă pianul
Să vindece fanul
Să plângă golanul
Să țipe dușmanul
Nu tre’ să mă știi
Eu scriu poezii,
Sunt negru, am barbă, sunt Siregardi
Ți-am dat sufletu’
Tu vrei să-mi vezi fața
Eu spun n-am cum, asta-i viața
E-o lume ciudată, cică ce face e artă
Și toate mă rănesc ca un vârf de săgeată
Frații nu mă simt, dau ca unde
Restu’ lumii se învârte-n cerc, nu m-aude
M-am născut ca cel mai mare jeg de pe Terra
Mă port ca hiena, ocrotesc și iubesc ca Baghera
Mă simți?
Eman ca Saturn,
Goarna ce sună pe ultimul drum
Îmi plac gogoșile umplute cu magiun
Mă p*s pe tortu’ lor cu 8 etaje și turn
Unde ești când am nevoie de tine?
Ține-mă la adăpost, ai grijă de mine
Mă vezi că-s rănit, că sunt prea grăbit
Mi-am vândut sănătatea pe MPC și un beat
M-am născut și-am să mor aici, o minte brici
Tata e, veghează, îl simt aproape ca hici
La modu’ n-am frici, crescut de bunici
De la 14 pe drumuri cu urme de bici
Timpul e scurt, am zis că-l fentez
Dar dacă n-am cum iau totu’ din mers
Vers după vers, fără asta turbez
Și când aud pianu’ încep să salivez
Dă-mi cerneală și pană să tai fin ca lama
Că viața e haos, tre’ s-arunc povara
Tu mă cunoști, mă-ncălzești ca vara
Când lumea e rece, mai rece ca iarna
Hai mori… ai zis că mă lași
Și tot tu m-aduni noaptea ca un furaș
Mă știi c-am muncit ca un ocnaș
Și totuși mă port mereu ca un laș
Atinge-mi spatele, fața și coatele
Mereu am fost acolo, m-am purtat ca fratele
Seara după muncă, Doamne ce bine
Hai stai la un ceai, miroși a vanilie
Aștept seara, iau coala să cârâi ca moara
Apoi intru-n beci, las să iasă fiara
Mă-ntind ca rama, proteine ca Sana
N-am nevoie de tine să-mi cureți coroana
Genu’ de jeg subestimat
Dar cu sufletu’ prea colorat
Turban pe cap, Rafael Arafat
Știi că te iubesc, sper că n-ai uitat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta artistului cu greutățile vieții, nevoia de iubire și acceptare, și dedicarea sa pentru artă, în ciuda obstacolelor. Este un portret sincer al unui suflet complex, care caută alinare și înțelegere.