I’m addicted to you -x4.
De la-nceput ți-am spus că ai ochii ăia
Ești parcă trasă dintr-un tablou de Goya
Iar proștii ăia, cum zic addicted, nu știu
Că în deșert de-aș fi cu tine aș rămâne viu
Aș putea să-ți fiu chiar fiu
Să stau în brațele tale până seara târziu
Și știu că mi-ai spune mereu pe bune
Tu nu mă minți cum face atâta lume
Hai spune acum ceva, hai mișcă-ți buzele
Mă gândesc că oricum nu-mi accepți tu scuzele
De-ar trece o viață eu nu aș putea ca să te las
Suntem ca o boxă: tu ești înaltă, eu sunt bass
Și dacă tu ai fi un drog te-aș trage pe nas
Și umbra de mi-ai fi te-aș urmări la pas
Iar din toate astea tot nimic n-a mai rămas
Că am căutat odată și încă stau retras.
I’m addicted to you -x7
You’re my addiction.
Deja am spus prea multe
Sau să continui?
Dar nu vreau prea mult ca să te chinui
Pe strofa a II-a te-am găsit sau poate eu tot caut
Și aș putea să jur că eu sunt bun că nu mă laud
Aș vrea ca să te-aplaud, dar n-aud
Tu m-ai lăsat în offside iar eu cer fault
Deci caut și tot nu găsesc dar îmi zâmbești
Uneori am crezut c-o faci doar ca să mă prostești
Eu n-ascult povești, nu e nevoie să mă cucerești
Sunt prada ta
Și partea bună e că încă nu știu strada ta
Și nici tu n-o știi pe-a mea
Că ne-am fi întâlnit cumva
Cândva, o să te-ntâlnesc, m-ajuți?
Nici tu nu ești ca ele, nici ca mine nu sunt mulți
Unii ajung cărunți și tot pe tine te caută
Dar tu mă găsești pe mine când lumea m-aplaudă.
I’m addicted to you -x7
You’re my addiction
I’m addicted to you -x7
You’re my addiction
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dependență puternică față de o persoană, comparând-o cu un drog. Naratorul se simte captivat și pierdut în această obsesie, căutând constant conexiunea cu persoana respectivă.