I. Foaie verde mărgărit
Greu e-n lume de trăit, mă
Când știi că nu ești iubit
Degeaba trăiești pe pământ, mă
Mărgărit și bob năut
O dragoste am avut
Dar demult m-a părăsit
Dar demult m-a părăsit
M-a lăsat în ploi și vânt
M-a lăsat în ploi și vânt.
II. Și iar verde bob năut
M-am rugat la ploi și vânt, mai
Cât oi trăi pe pământ
Să nu rămân părăsit, mai
Dar ploile m-au udat
Și nici nu m-au ascultat
Și nici nu m-au ascultat
Vântu-tare m-a bătut
Ș-am rămas tot părăsit
Ș-am rămas tot părăsit.
III. Doar soarele-n scăpătat
El pe loc m-a ascultat, mai
Altă dragoste mi-a dat
Nu de la mine din sat
Are ochi ca murele
Și frumoase genele
Și frumoase genele
Zâmbitul ca soarele
Când își arată razele
Când își arată razele
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de abandon. Naratorul se simte părăsit și neîmplinit, căutând alinare în natură. În final, găsește speranță într-o nouă iubire, diferită de cea trecută.