Zgarie Nori – Visul

Noaptea nu-i geam fumuriu, am aflat într-un târziu
Că ce visezi devine viu.
M-am aflat într-un târziu zâmbind cald unui lambriu.
N-am aflat vreun dușman în tavan, doar umbrele ce-mi sar prin geam.
Doar și tu știi, genele pot evada din pușcării,
așchii de plus deschid în pleoape uși, dar
tu nu te feri de-mperecheri în agonii ce-ți luminează ochii larg deschiși.
Proștii le-au poreclit copilării, ce dacă,
tu să iubești orbește, că ce sădești în creștet crește pe tapetul cu nuanțe purpurii.
Te-ai trezit că-n loc de așternut ai sac de dormit din rai căzut,
alții au drept culcuș sertar pentru păpuși de lut.
Ca să le faci în ciudă lor, învelește-te în nori,
ei n-au decât să se-nvelească-n sfori.
Și dacă orașul tău de carne are porți, de ce n-ai hoinări în nopți,
ca să te-ntorci a doua zi c-un evantai din flori de colț.
Visul tău este real,
lumea ta de pe tavan
are vise peste tine așezate calm.
Visul tău este real,
lumea ta de pe tavan
este chiar visul din tine și e calm.
Din visul tău cel mai rău tu fă-ți noaptea cea mai bună,
cântecul care sună cel mai bine fă-l furtună,
fa-te că tună când plouă, fa-te iarbă dacă-i rouă,
fa-te glas dacă e nud, pas dacă e drum rămas.
Dacă e bun îți las visul compas
pe prag, că mi-e drag să-l ascut
și să-l ascult, să-l astup
și să-l ajung, să-l nasc și să-l
aduc în vals de orar fals.
Eu știu cum să țin ochii închiși,
am învățat să mă surprind și-i deschid pe furiș,
mă privesc de dinafară o iarnă și o vară
care pică una-ntr-alta ca o pană-n călimară.
Ca o pasăre amară, visul din tine vrea să iasă,
cerul desenează-l tu la fel ca prima oară
și întinde-te în pat, deschide ochii larg,
în tavan apare scris visul tău cel mai drag.
Visul tău este real,
lumea ta de pe tavan
are vise peste tine așezate calm.
Visul tău este real,
lumea ta de pe tavan
este chiar visul din tine și e calm.
Visul tău, lumea ta
are vise așezate
Lumea ta de pe tavan.
Lumea ta!