Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi și pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripile,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.
Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ți liniștit ucisul
Dor în inima ce încă bate.
Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereți și vrăbii.
– Ochii tăi trudiți și fără zări
Taie întunericul ca două săbii.
Dincolo de zidul alb e viața
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, așteaptă-ți dimineața
Și o să te urci pe scări de nori la cer.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre speranța și posibilitatea de a depăși obstacolele vieții, chiar și în cele mai dificile situații. Sugerează că dincolo de limitările percepute există o lume plină de frumusețe și posibilități, iar așteptarea și credința pot aduce eliberarea.