Simt cerul unindu-se cu pământul
când te afli lângă mine
Când mă privești – ești
Ochiul divin deschis
luminând întunericul din mine
deschizându-se porțile închise
călăuzindu-mi pașii rătăcitori
pe drumul către tine
către inima ta
plină de sfântul har divin
plină de iubire pură
pentru mine bietul muritor
de rând cu alții
precum ca mine dar nu ca tine.
Căci tu arăți și simți ca noi
dar ești ceea ce noi nu vom fi.
Niciodată.. nu te vom putea atinge!!!.
Ba da, doar cu iubirea
te rog, luminează-mă te rog
Acum, aici în prezent
de parcă n-ar fi fost trecut
Și totuși a fost și va mai fi
precum toate au fost și sunt
luminate de lumini nemuritoare
precum în ceruri așa și pe pământ.
Niciodată.. nu te vom putea atinge!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de venerație și admirație față de o entitate percepută ca divină sau superioară. Vorbitorul se simte transformat și ghidat de prezența acestei entități, aspirând la o conexiune spirituală profundă și la iubire pură. Exprimă ideea că această entitate este de neatins, dar iubirea oferă o cale de apropiere.