Strofa 1 – Garaj:
E noapte, vineri 13
Apusul se lasă pe
Această noapte ce pare că nu mai trece
Mă scol din pat și întreb ce
De ce nu pot să adorm
De ce nu am somn
Mai am un pic și cânt Connect-R – Vara nu dorm
Mă uit la tabloul din cameră, e îngerul Ioan
Trece un minut și se transformă în Don Juan
Trec 2, 3 și o forță mistică mă dă cu capul de tavan
Și deodată tavanul se transformă în OZN
Și mă întreb în ce arene
Mă duc ăia care sunt stăpânii
Dar de ce mi-am făcut griji
Aveam briceagul la mine
Îmi dau drumul de sus, căzătura a fost bine
Nu am răni, oase rupte, dar tot o aștept pe mâine
Mă uit și observ că ai mei încă dorm
Și mă întreb frate cum poți să ai așa un somn
Cu teamă cobor la parter
Și observ că ăștia mi-au lăsat crater
Vad pereții colorați în picturi de Degas
Și deodată mi le calcă un cal Pegas
Sunt înspăimântat și încerc să ies din matrice
Calculez unghiul, mă duc cu bisectoarea lui zice
Thales și Pitagora îmi zâmbesc din portal
Doamne cât aș vrea să scap de acest val.
Strofa 2 – Afro:
M-am sculat dar parcă dorm în continuare
Într-o bancă plină de gripe porcine și aviare
Dar privesc, colega Ana îmi zâmbește fantastic
Îmi place, dar în timp devine tragic
O iubesc din toată inima, îi spun
Chiar pe acest beat nebun
Dar se pare că profesoara nu e de aceeași părere
Și încearcă să-mi dea foc ca la scrumiere
Ies din acest foc al iadului, îmi salvez colega
O sărut și ea începe a se renega
De ce nu i-am spus de prima oară
Și că iubire nu există a doua oară
Și apare și Garaj, totul e bine
Și pornim cu toții spre o zi de mâine.
Bestia:
Apusul se așterne, copii se joacă pe câmpii
Și eu mă joc acum cu niște poezii
Schimbându-le versul, construindu-le sensul
Capra taie piatra în patru
Cu 7 îmi construiesc norocul
Cu 11 îmi definesc flow-ul
Cerul e curat, ziua e senină
Cred că au trecut 13 ani lumină
Lumea e în ceață, zombi vii
Și cerul a început să aibă nuanțe gri
Dar îndepărtez metafora, îmi construiesc orizontul
Sunt albastru și îndepărtez frontul’
Sensul versurilor
Piesa explorează granița dintre vis și realitate, navigând prin stări confuze și metaforice. Protagonistul se confruntă cu experiențe suprarealiste și emoții intense, căutând un sens într-o lume incertă. Iubirea apare ca o rază de speranță, dar și ea este supusă distorsiunilor realității.