Faceți rugă la stat pentru bani de copii,
Nu mai știți nici ce-nseamnă pe lume să vii,
Calculați matematic nevoi de valori,
Nu mai știți care-i rostul să naști sau omori.
Stați pe-o bandă rulantă-n pornire nebună
Înspre o lume ce-și vrea averi și pe Lună.
Nu contează dorința, nevoia, plăcerea;
Ați ajuns doar să credeți că mică-i averea.
Vindeți case, pământuri, trăiți cât mai bine,
Nici nu știți ce dorinț-are cel care vine,
Faceți credite multe, vreți salarii mai mari,
Nu le știți datoria, nu creați cărturari.
Aveți bani să plătiți, cumpărați aparate,
Nu gândiți viitor ce de prunc vă desparte.
Mame sunt doar femei, nu mai dau ca să sugă,
Nu ascultă de plânset, nu-nțeleg nici de rugă.
Nu-ngrijiți de nimic, dați copiii la doici,
V-afundați în abisul rușinii cum scoici
Fără ochi, fără suflet cu mințile gherle..
Doar s-aveți cât mai mult, să vă umpleți de perle.
Va veni însă ziua când totul expiră
Și copilul uitat nu va plânge de milă
Și asemeni va fi cu ambiții deșarte,
Fără pic de.. plecare spre-o crâncenă moarte..
Insensibilii noștri urmași, fiice, fii,
Ignorând la al lor tur.. că-s ai voștri
copii.
21. 03. 2010
Sensul versurilor
Piesa critică societatea modernă, axată pe materialism și pe goana după avere, care neglijează valorile umane și rolul parental. Se pune accent pe pierderea sensibilității și a legăturii emoționale dintre părinți și copii, cu consecințe negative asupra viitorului.