Dacă ochii tăi, vreodată, vor mai plânge
Dacă pașii, azi, ți se întorc din drum
Amintește-ți tu, prietene, și spune-mi
Un început nu e, nu-i un sfârșit de drum.
Acum, vremea bună-i vreme rea, hai, nu te mai întreba
De ce-ți zâmbesc așa de atmosfera
Nu ai înțeles nicicând, că în cer și pe pământ
Nu se cere doar, se și oferă.
Ai uitat de noi, nu mai simți iubire
Am plecat, a venit ea și i-ai dat ei inima
Tot ce a rămas e o amintire.
Haide, lasă așa, că-i bine
E mai bine pentru tine
Dar, te rog eu, nu te mai feri de mine.
Dacă ochii tăi, vreodată, vor mai plânge
Dacă pașii, azi, ți se întorc din drum
Amintește-ți tu, prietene, și spune-mi
Un început nu e, nu-i un sfârșit de drum.
Ochii tăi, ochii tăi
Ochii tăi
Ochii tăi, ochii tăi.
Dacă ochii tăi, vreodată, vor mai plânge
Dacă pașii, azi, ți se întorc din drum
Amintește-ți tu, prietene, și spune-mi
Un început nu e, nu-i un sfârșit de drum
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și melancolia după o relație pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de durerea despărțirii, implorând persoana iubită să nu se ferească de el, chiar dacă totul s-a schimbat.