Sunt vânați cu lasoul oamenii buni,
Nu se-ntoarce-n sat ce se face-n sat, imobilism, voluntarism și multe sancțiuni,
Cine nu a fost omorât, va fi arestat.
Sunt câțiva care trec și usucă atent
Tot ce simt, tot ce-aud, tot ce văd,
Ca să n-avem căldură, ca să n-avem curent,
Ca să fie prăpăd.
Dar ei vin și se duc, vârsta-i scoate la mal.
Fericiți așteptăm pe cei tineri în loc,
Că sătui suntem toți și de stilul brutal
Și de știința de-a pune paie pe foc.
Și cei noi, care vin, ideale perechi,
Fac și ei tot la fel, numai represiuni,
Și cei noi, care seamănă mult cu cei vechi,
Dacă azi e duminică, mâine e luni,
Ies chiar ei să-i vâneze pe oamenii buni.
7/8 decembrie 1985 București.
Poezii cenzurate
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu continuu de represiune și cenzură, unde oamenii buni sunt persecutați, iar noile generații perpetuează aceleași abuzuri ca și cele vechi. Exprimă un sentiment de dezamăgire și pesimism față de schimbare și progres.