Uite așa aș vrea să mor,
Cu paharul lângă mine,
Cu cobzarul lângă mine,
Uite așa aș vrea să mor,
Într-o crâșmă din Obor,
Să-mi scriu când o fi momentul,
Cu vin roșu testamentul,
Uite așa aș vrea să mor.
Să-i tragem o beție,
Beau! Beau! Beau!
De pomină să fie,
Beau! Beau! Beau!
Și după o săptămână,
Beau! Beau! Beau!
Să mor cu sticla-n mână.
Nu vreau bocete de jale,
Vreau în cea din urmă cale,
Un cobzar, lăutar,
Vreau cântând să-mi țină locul de dricar,
Nu vreau nici-o mutră tristă,
Stând cu nasul, în batistă,
De-oi murii, ia vii,
Vreau să chefuiască
Pentru mine-o zi.
Să-i tragem o beție,
Beau! Beau! Beau!
De pomină să fie,
Beau! Beau! Beau!
Și după o săptămână,
Beau! Beau! Beau!
Să mor cu sticla-n mână.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a muri într-un mod festiv, înconjurat de muzică și băutură, într-o crâșmă, fără tristețe, ci cu o petrecere în cinstea celui decedat. Este o celebrare a vieții și o respingere a doliului tradițional.