Gicu Gk – Regrete

Regrete, multe,
Da’ unele chiar nu pot fi scrise,
Și totuși am vise
În nopți albe închise.
Acum citez..
Calcă-mi orgoliul în picioare și voi zâmbi,
Da’ nu-mi lua ce iubesc sau ce pot simți.
Am trăit sentimente, mai dureroase
Decât atmosfera de pe soare,
Iubire, teamă, pierderi, dramă,
Le întâlnești doar într-o viață întreagă.
Am semne pe față,
Riduri de ură,
Cearcăne de lacrimă.
Am trăit umilințe,
Am văzut în direct, cum distrug dorințe.
Și cine nu ar vrea!
Să schimbe totul,
E doar imaginația mea
Ce blufează somnul.
Am pierdut tot ce am iubit mai mult,
Tot ce conta a dispărut,
Am trăit mai mult în trecut,
Luni, ani la rând ce s-au adunat
În 10 texte alese,
Esențe în fragmente,
Ce o să apară abia în 2016,
Dacă îl voi prinde,
În așa condiții proaste.
Până atunci, iau creionul în mână
Și dau liber, la imaginație pură.
Simte măcar un vers
Și o să primești, o zi de stres.
Refren 2X.
Regrete peste regrete,
Albăstrele secrete,
Lumini în verde,
Iubirea în gri și pastele.
Clipe grele.
Familiar cu ele,
Imun doar la sentimente negre.
Mereu același gând, când trec podul,
Poate o întâlnesc, să-i văd plodul.
Asta e canapeaua din prima seară,
Asta e cafeneaua, la care nu am venit
De ziua ei, ultima seară,
Asta-i școala unde am întâlnit-o,
Ăsta-i colțul de unde am urmărit-o,
Și sunt multe,
Da’ par prea evidente,
Fiecare și-a ales drumu’
Eu, aprind și scot fumu,
Tu zâmbești, dar treci,
Era și el, cum să oprești!
Te-ai făcut, că nu mă cunoști.
Ajung în parc la canapea,
Aprind încă una
Și stau cu gându’ la ea.
Refren 1X.
A trecut mult de atunci,
4 ani sau 5.
Cronologia s-a schimbat radical,
Am uitat, da’ mi-am reamintit iar,
Hoinărind printre amintiri,
Pentru versurile astea cu vânătăi.
Atunci vedeam puține,
Acum văd esențialul și în simple desene.
Cineva mi-a spus:
Că, „Nu te-a iubit, cum ai iubit-o tu”
Am omis să zic, dar nu..
Ea mă ura, ura că m-a iubit.
Și când a văzut că simt,
Mi-a tăiat aripile,
Să mă transform in demon.
Să nu pot iubi altele,
Să devin un Iron.
Refren 2X