O, cuib de zbiri, o, iad ferecător
De libertăți și neamuri oprimate,
Forjă a servituții, un’ se bate
Tiranic lanțul oricărui popor.
Tu, Europă, moartea se abate
Și vine când o chemi pentru omor
Și împarte-n țărmu-ți eliberator
Vicii, cătușe mândra-ți libertate!
Fițoasei Franțe, sângeroasei Spanii
Și precupeței Anglii dă povață:
Spre noi victorii bandele-și trimeață.
Alți șefi autohtoni momind, mișei,
Cu ranguri, bani… O, vitejești campanii,
Ce mare-i lumea în micimea ei!
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia puterilor europene care, sub pretextul eliberării, răspândesc vicii și subjugă popoare. Este o satiră la adresa colonialismului și a campaniilor militare motivate de interese meschine.