Ce a fost a fost,
Ce va fi va fi,
Uite c-a venit
Ultima zi.
Dacă vei voi
Cea din urmă zi
S-o trăim măcar pe ea frumos,
Să plecăm în munți
Unde nu sunt punți,
Unde merg și vulturii pe jos.
Să dormim puțin,
Să-avem niște vin
Cu anestezii de Cabernet,
Eu să te ascult
Și tu să taci mult,
Să ne depănăm viața-ncet.
După atâta timp
Nu pot să mă schimb,
Totuși trebuia să mă cunoști
Și la cap de zi
Pentru a sfârși
Plângem amândoi ca niște proști.
Poate că-s naiv
Dar te mai cultiv
În antichități de sentiment.
Piesa noastră-n doi
Va avea apoi
Un târziu, zadarnic happy-end.
Eram numai doi,
Zilnic numai doi
Drum nici înainte, nici-napoi
Cum s-a întâmplat
De s-a adunat
Și e toată lumea între noi.
Răni atâtea am
Ca un cal în ham
Care trage greu un car de spini
Și-am să ies în târg
Și-am să-mi vând cu sârg
Toate rănile la cabotini.
Ne mințim mereu
Unul, tu sau eu,
Are-n mână ultimul atu.
Trec la suferinzi,
Murmur în oglinzi
La adio, la adio tu.
Nu se mai aud
Păsări de la sud,
Un curent polar le străbătu.
Ca într-un trist halou
Îți rostesc din nou
La adio, la adio tu.
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei relații, marcat de regret și acceptare. Naratorul își exprimă tristețea și dezamăgirea față de cum s-au desfășurat lucrurile, recunoscând că, în ciuda eforturilor, finalul este inevitabil și dureros.