Ghiocel,
Din albastrul cerului
Ies razele soarelui,
Neaua albă o topește
Și pământul îl încălzește.
Ghiocei de sub zăpadă
Au apărut în ogradă,
Semn că primăvara vine,
Ție, vor să ți se-nchine!
Am cules un firicel,
Care-a fost mai frumușel,
Să ți-l așez la inimioară
Ca simbol de primăvară.
Îmi iau zborul către tine,
Mărțișor din șapte fire,
Șapte fire, șapte noduri,
Cele mai frumoase gânduri!
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria sosirii primăverii, simbolizată de apariția ghioceilor și oferirea unui mărțișor. Este un cântec despre renaștere, speranță și gesturi mici, dar pline de afecțiune.