Aveam dimensiunile perfecte ale unei mumii
și mă mișcam în conformitate deplină cu un acord general.
Deghizat într-un pangolin
aveam atitudinea lui specifică
aveam naturalețea lui preistorică.
Zâmbetul meu (rar, de o lentoare, de o anvergură întru totul remarcabile)
măcina orizonturile de calcar.
Puteam face tot felul de experimente
luam de pildă puii mici, îi înghițeam
și păstram zile întregi, nopți de-a rândul
sub cerul pe care se desenau in vitro civilizații monoteiste
o expresie netulburată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare bizară și suprarealistă, în care naratorul își asumă identități neobișnuite și efectuează experimente stranii. Versurile sugerează o detașare de realitate și o explorare a limitelor existenței.