Adrian Păunescu – Lume, Lume

De la mine pan’ la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pan’ la mine,
Numai rău și nici un bine.
De la mine pan’ la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pan’ acasă,
Numai vreme friguroasă.
De la mine pan’ la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neant la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.
De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pan’ la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și deziluzie față de lume și relațiile interumane. Versurile descriu o succesiune de experiențe negative și conflicte, culminând cu acceptarea singurătății ca unicul companion.

Lasă un comentariu