În parc.
Acum, stă parcul devastat, fatal,
Mâncat de cancer şi ftizie,
Pătat de roşu carne-vie –
Acum, se-nşiră scene de spital.
Atunci, râdea,
Băteau aripi de veselie;
Parfum, polen şi histerie, –
Atunci, în parc, şi ea venea.
Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nşiră scene de viol.
Sensul versurilor
Piesa descrie contrastul dintre trecutul idilic al unui parc, plin de viață și bucurie, și prezentul său sumbru, marcat de boală, violență și decădere. Parcul devine un simbol al pierderii și al transformării negative.