Stele-n Marea de Sargasse
putrezesc și cad pe case.
Oamenii pe străzi, scafandri,
iau pe buze flori de leandri.
În odăi de scoică joasă
ofticosu-i perlă groasă;
strâmb din gură-i cresc amare
ierburi verzi și lungi de mare.
Arborii cu dește boante
smug femei de păr și plante,
și un vânt sunând reptile
duce toamna spre Antile.
Vântul pe obraji mă arde
și-mi ia fierea-n bulevarde.
Blocul ca un pachebot
se scufundă-n mine tot.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în descompunere, unde elemente naturale și urbane se amestecă într-un mod straniu și apăsător. Sentimentul dominant este unul de melancolie și alienare, sugerând o pierdere a sensului și o scufundare în propria interioritate.