George Laurentiu – Lumina de la Capătul Tunelului

I:
Rup tăcerea inspirat de armonia din decor
Precum cântecu’ pădurii spune taina munților
M-am născut poet în secret, sunt un visător
Misterele se sting tăcut pe cer, se duc în morții lor
Unii cumpără iertare, trăiesc degeaba până mor
Fascinați de sărăcia din sufletul bogaților
Săracilor, avem inflație de două fără hormoni
Iar banii nu aduc fericirea dacă nu ai p***a în pantaloni
Eu nu mă simt erou mai nou acasă, nu mă simt acasă
Sincer mă doare în p***a, nu vreau să pară că-mi pasă
Lasă vrăjeala și ascultă, cântă aurul în gunoi
E o țară de c***, pentru că țara suntem noi
Guvernu’ e la karaoke, dracu’ e la păcănele
Moartea suge p***a la, ia-mă nene
Dumnezeu e în vacanță, nu te teme, nu avem temeri
Ca mersu’ la curve, da-i un ban dar geme.

R:
Vreau să-ți dau speranță dar n-am
Și n-am avut nevoie niciodată
Dacă viața mă fură la nota de plată
Mă simt dator să îi dau țeapă.
Vreau să-ți dau speranță dar n-am
Și n-am avut nevoie niciodată
Dacă viața mă fură la nota de plată
Mă simt dator să îi dau țeapă.

II:
A înghețat pisatu’ în c***a și pe p***a dreptate
Țin să comunic un mesaj vital pentru umanitate
Aștept să moară Iliescu, neiertat de păcate
Fără lumină, din lumină, rânjind pe oala de noapte
Cât mai e pe piața neagră gramul de sinceritate?
C-am o lipsă în gestiune de visez prosperitate
Îți citesc din Socrate când te f*t pe la spate
Și visez că mă internez să mă spăl de păcate
Pot să te învăț cum să-ți distrugi viața în 3 etape
În deplină conformitate cu normele general acceptate
Cred în societate, egalitate, fraternitate
Cum cred în filmele p****, cu canale titrate
Ești sigur pe tine, și chiar crezi că contezi
Când ajungi să vezi ce tre’ să vezi, te izolezi
Evoluezi o viață întreagă și decazi într-un minut
Ramai cu ce tragi în p***a, și ce torni pe gât.

R:
Vreau să-ți dau speranță dar n-am
Și n-am avut nevoie niciodată
Dacă viața mă fură la nota de plată
Mă simt dator să îi dau țeapă.
Vreau să-ți dau speranță dar n-am
Și n-am avut nevoie niciodată
Dacă viața mă fură la nota de plată
Mă simt dator să îi dau țeapă.

III:
Fericirea e intermitentă, și succes din chin
Sănătate pe termen scurt, și să muriți în timp util
Încetați să căutați comoara din cur după hărți
Țineți aproape precum c***l în chiloți, am noutăți
Aduc povești de speriat adormiții, fără ambiții
Și dacă vreau, îți iau fața-n p***a cu puterea minții
Te conectez la morții și răniții tăi cu mers de pitzi
Eu nu pot face artă chiar în orice condiții
Am un nr de magie, dau și foc de artificii
Ca să poa’ să moară fericiți, toți nefericiții
Asta chiar nu e autodenunț, e artă artistică
Retrograd în plan spiritual, la nivel p***an-p***c
Îmi zic mereu, așa sunt eu, ce să mai schimb?
Când te oprești e ideal să reîncepi la timp
Te invit să visezi cu aceiași ochi o altă lume
Nu uita că știi defapt, doar ce ți se spune…

R:
Vreau să-ți dau speranță dar n-am
Și n-am avut nevoie niciodată
Dacă viața mă fură la nota de plată
Mă simt dator să îi dau țeapă.
Vreau să-ți dau speranță dar n-am
Și n-am avut nevoie niciodată
Dacă viața mă fură la nota de plată
Mă simt dator să îi dau țeapă

Sensul versurilor

Piesa exprimă o viziune cinică asupra societății românești, criticând corupția, sărăcia și lipsa de speranță. Artistul se poziționează ca un observator lucid, dar deziluzionat, care nu oferă soluții, ci doar constată realitatea dură.

Lasă un comentariu