Am început să nici nu te mai văd,
ești umbra mâinii ce s-a-ntins spre tine,
urmează doar un hohot de prăpăd
și vești obișnuite, rău și bine.
Așa-i că te-nvățaseși să primești
aceste semne tandre, peste masă?
Ce trucuri și ce mofturi femeiești!
Ce privilegii, trista mea frumoasă!
La urma urmei, chiar îmi pare rău,
că jocul dulce s-a-ncheiat, aseară,
dar nu mai sunt îndrăgostitul tău,
mă simt un searbăd slujitor de țară.
Cred c-ai greșit, lovindu-mă, pe când
visam ca somnambulii pe pervazuri,
te simt la mine-n versuri respirând,
un caz, printre atâtea alte cazuri.
Am început să nici nu te mai simt,
mă doare mâna dreaptă care-ți scrie,
dar undeva, în ultimul instinct,
un surdomut îți face semne ție.
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei relații și regretul naratorului. El se simte detașat de fosta iubire, transformat într-un simplu observator al trecutului lor comun.