Gellu Dorian – Mașina de Copt Pâine

Nu mai am nevoie de alte femei,
mi-am luat mașină de copt pâine,
am așezat-o pe masă în bucătărie – masa să fie perfectă,
ca un pat cu așternutul proaspăt,
nu cere mult, 220 de volți, cordonul bine întins, fără bucle,
ștergi tava, fixezi paleta,
pui în ea, pentru o pâine de 900 g, trei pahare cu apă caldă,
patru linguri de lapte praf, degresat,
trei linguri de zahăr,
o lingură și jumătate de sare,
trei linguri de ulei de floarea soarelui,
trei pahare de făină, albă sau neagră (ai la dispoziție zeci de rețete),
o linguriță și jumătate de drojdie rapidă,
introduci tava în cuva cuptorului,
apeși pe Start/Stop o secundă, alegi în Meniu programul Basic,
aștepți trei ore,
în timp ce ea face, la început, un pic de zgomot,
ca un sforăit,
tu poți dormi liniștit până când un țiuț ascuțit te trezește din somn
ca pe un câine dresat pentru a salva din zăpezi pe cel rătăcit,
scoți tava, o lași cincisprezece minute să se răcească,
apoi o răstorni pe un fund de lemn,
scoți cu un inel paleta,
așteptând să se răcească pâinea, speli tava, ștergi paleta cu o lavetă
și apoi întorci capul spre ea
și-i spui, ca unei femei din harem, să aștepte
până ce vei rezolva toate celelalte probleme
cu mașina de spălat rufe,
cu cea de spălat vase,
cu aragazul și cuptorul cu microunde,
cu robotica de tocat toate rădăcinoasele,
cu cea de tocat carne,
cu cea de făcut sucuri,
și încă o serie de amante care te-au înlocuit perfect,
pentru că, ostenit de toate, pot dormi liniștit,
fără a da explicații până când mintea nu mai știe ce să scornească
pentru a fi crezut că nu am fost nicăieri
în timp ce nu am fost lângă tine,
gata de mâncat în pat ca pâinea de pe masă,
rumenă și gustoasă, cum păreau a fi buzele tale când se lăsau
mursecate de buzele mele,
când după o zi întreagă la bucătărie,
întorcând tăvile în cuptor,
spălând rufe, tocând legume, făcând mâncare și așteptând să vin de pe drumuri,
te aruncai în pat ca într-un leagăn în care nu mai încăpea nimeni,
ucigând clipă de clipă fericirea pe care o transformai în tristețea
cu care mă înveleai
ca pe un strat florile pe care doreai să le privești înflorite în zori,.
dar și ea este rece, deși învârte aluatul și-l coace
atât de bine la temperaturi pe care numai mâinile tale le are
când mă ating înainte să adorm
alături de tine,
alungat în jungla de gânduri prin care alerg toată naoptea
până în zori când
feliem pâinea, ne bucurăm în fața ei ca niște copii,
umplem cănile cu lapte și ne uităm la mașina de copt pâine
ca la o intrusă pe care, eu mă gândesc cum s-o alung din casă,
tu, cum s-o păstrezi fără să te trădeze cu mine.