Să-mi spună c-a avut un vis cu mine pe-o stradă aglomerată.
Acolo sunt de obicei trei fete, două din ele mor de la bun început, a treia mai rezistă.
Șamanul ăsta decoltat are pe cap o splendidă tiară falică, un fel de șarpe din argint sau poate brațul unui candelabru.
Încolo arată ca orice nenorocit cu fața zgâriată.
Câțiva de jos (cei care numără cometele) dau cu ochii de el, îl
amenință cu ciomegele, el vine lângă mine, îmi pulverizează
discursul.
A treia vrea să plângă, spurcatul i-a luat pantofii ei de damă, vrea
să-i încalțe, el îi dă inelul.
Atunci de obicei se face întuneric și se produce logodna, în sensul
că deasupra noastră se răsucește cerul și apar moșnegii
ăia în veșminte străvezii, ei se așează unde pot, mănâncă
din pachete și vorbesc în șoapte.
Unul întreabă de mine, se miră că nu sunt acolo, își răspunde
singur: o veniră! El pe urmă se ridică, toți le iau cu ei pe
cele două fete și merg să se îngroape.
Aș vrea s-o strig pe Zenobia, tu vino lângă mine cu picioarele
alea desculțe și subțiri (nici n-am pretenții) să ți le
încălzesc cum pot, îți dau și Pepsi! Dar de câte ori încerc
gura mea tună.
Sensul versurilor
Un vis bizar despre o logodnă stranie, cu elemente macabre și simbolice. Personaje misterioase și o atmosferă onirică domină scena, culminând cu o transformare inexplicabilă a vocii naratorului.