Pe întuneric una m-a lovit cu cotul
(O fată de vreo șaisprezece ani cam deșirată, n-o vedeam bine, mai ales că plângeam)
Nu mai plânge, mi-a spus, nu pot să urmăresc acțiunea
Cum să nu plâng, i-am spus, când bărbatul acela tragic sunt eu
Și-ai să vezi că până la urmă ea moare din cauza lui
Deși a plecat cu vaporul de la începutul războiului, nu mai știu nimic despre ea
(Era un film vechi, o reluare, mie îmi plăcea, visam să mă căsătoresc cu ea pe un aeroport în turbărie)
Eu am picioarele ude, mi-a spus, am umblat prin zăpadă să strâng bani pentru film
Sunam la uși, întrebam: primiți cu steaua? Cântam
Uite, am steaua aici, dar dacă mai plângi se aprinde lumina
Ne dau afară, ne duc la școală, ne bat
(O fată de vreo șaisprezece ani cam deșirată, mai ales că plângeam)
Eu sunt mai mare ca tine, dacă îndrăznește vreunul să mă atingă, îl omor, i-am spus
Când plâng am sentimentul acela pe care orice om îl are la WC
Toți anii ăștia eram caporal, mă culcam pe pământ
Visam să ne căsătorim, să ne iubim în turbărie.
În orice om se pot naște idei și consoane, dar dacă mai plângi, mi-a spus ea
Ne confiscă ăștia biletele, pierdem sfârșitul
Ca în cunoașterea aceea ascunsă în care totul e altfel
Eu sunt mai mare ca tine, i-am spus, toți anii ăștia
Eram calul pe care umblam la trap și la galop, când mă opream să pasc trăgeau cu tunul în mine
Și-ai să vezi că până la urmă ea umblă cu steaua ei udă, sună la uși
Deși n-o vedeam bine, mai ales că plângeam
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și suferință, evocând traume din trecut și vise neîmplinite. Protagonistul rememorează o relație pierdută și greutățile vieții, într-un context cinematografic și oniric.