Rememorez iubirile-mi bătrâne,
De parcă-aş vizita un trist muzeu
Cu obiecte sacre şi păgâne,
De după detronarea unui zeu.
Sunt îngrozit câte lipsesc din minte,
Câte s-au stins, s-au spart, ori au plecat.
Să-mi vină, iată, să mă rog fierbinte
Pentru iertarea lor de vreun păcat.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra iubirilor trecute, comparându-le cu exponate dintr-un muzeu trist. Vorbitorul își amintește cu regret de relațiile pierdute și simte nevoia de a cere iertare pentru eventualele greșeli.
