Iarăși ea!
Îi văd ochii și gurița-
A deschis încet portița
Și ivită stă de-abia,
Zăpăcind cărarea mea.
Nu știu ce-o fi vrând portița.
Ei, dar fără știu ce vrea!.
Dinspre drum
Stă deschisă larg fereastra,
Și-n ea baba! Ce-i și asta?
N-adormi, babo, nicidecum?
Parcă-mi vine acum-acum
Să mă duc să sparg fereastra
Și pe babă s-o sugrum!.
Eu mă duc
Că pornesc în jos pe stradă,
Să-nșel baba, să mă creadă;
Plec și fluier, stau și tac-
Dar de unde! Babă-i drac!
Și chiar dracul gol să creadă?
Unui biet de om sărac?.
Sat pustiu!
Pentr-o babă încârligată
Pierzi o zi și scapi o fată!
Baba-i o momâie-n grâu –
Las’ că-i pui eu mâna-n brâu:
Când o prind pe-o punte-odată,
O iau sus și-o dau în râu!
Sensul versurilor
Un personaj este obsedat de o babă pe care o consideră un obstacol și o sursă de probleme. El își exprimă frustrarea și dorința de a scăpa de ea, sugerând o luptă cu superstițiile sau cu o prezență nedorită.