George Nicolescu – Pentru Tine, Te Iubesc

Sunt bărbatul, ești femeia, ești opusul omenesc,
Tu ești tu și de aceea te iubesc!
Ești făcută din lumină, sunt făcut din piatră grea
Și aproape și străină, dulcea mea!
Două puncte cardinale, eu sunt nord și tu ești sud,
Dar pe fiecare cale te aud.
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept.
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!
Când iubirea nu devine simplu joc la două porți,
M-aș scula de drag de tine și din morți.
Îți declar război, rebelo, ca să pot să te sărut,
Sunt și eu un biet Othelo renăscut.
Dacă ard ca focul verii, când cu pleoapele mă atingi,
Cheamă grăbit pompierii să mă stingi.
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept,
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!
Tu ești rostul meu în lume, fără tine n-am motiv
Și devin un biet pronume posesiv.
Toată pofta mea de muncă, fapta mea de zi cu zi
Sunt întregi atât cât încă pot iubi.
Pe Golgota de m-ar duce și suprem m-ar condamna,
Aș ruga să-mi fie crucea ființa ta.
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept,
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept,
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!