Phoenix.
Adună-mă din cioburile
În care m-am spart când am căzut pe jos
Și suflă peste mine aburul cald
Din care sufletul să renască iar.
Ridică-mă în mâinile tale
Și fă să fiu globul de cristal
În care să îmi vezi din nou sufletul
Să-l iei apoi și să-l pui medalion la gâtul tău.
Să mă porți așa, iar când îl vei pierde
Să îți rămân un gând, cândva
Amintindu-ți de vremuri
De iubirea ascunsă în vremuri.
Iar dacă-ți pare rău, aruncă-mă
În marea albastră a uitării
Iar ea să mă izbească de stânci
Și, să mă acopere cu valurile înspumate.
George Popa
1 oct 2017
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi reasamblat după o cădere, de a renaște din propria cenușă. Vorbește despre o iubire pierdută și despre amintirile care rămân, chiar și atunci când persoana iubită este aruncată în uitare.