Iubirea-ntreagă, nu cea ideală,
Splendoare-nchipuită, – ce-i un nume
Frumos, și-atât. – Un lucru ce nu-nșeală,
Vrăjit și viu ca și modelu-anume.
De s-ar putea să-l iei fără sfială
L-ai lua din cui. O palidă minune
Îți pare chipul: l-ai văzut cândva
Dar niciodată nu-l vei mai vedea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra iubirii, diferențiind între idealizarea ei și realitatea trăită. Vorbește despre pierderea unei imagini dragi, un chip care nu va mai fi revăzut, accentuând nostalgia și regretul.