Îmi port pustiu prin noapte pasul
Pe drumul cu pietriș îți aud glasul
Plin de stele-mi e cerul, privesc la ele
Cum stau de vorbă stelele între ele
x2.
Doar un pas ne desparte
Nu știu dacă pasul absent e al tău sau e al meu
Tu stai pe un mal iar eu pe altul
Și între noi curge noaptea fragment cu fragment.
Eu sunt al tău și voi fi până la final
Dar ceva ne ține atât de departe
Întunericul mă obligă să-mi aduc aminte totul
Ploaia șterge greșeli dar nu spală și păcate.
Nopțile parcă sunt tot mai lungi atunci
Când mă așez lângă amintiri cu tine
Și nu mi-e bine dar n-am încotro
Oare tu te mai visezi acolo, mână de mână cu mine.
Oare mai vrei să alergăm spre aceleași vise
Aceleași dorințe, zâmbetele noastre-s triste
Împreună ne cuprinde doar noaptea
Ochii noștri nu se văd dar privesc aceeași stea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și dorință într-o relație distanțată. Naratorul se simte separat de persoana iubită, amintindu-și de trecut și întrebându-se dacă mai există o șansă de a reînvia legătura dintre ei. Noaptea și întunericul simbolizează obstacolele și amintirile dureroase care îi țin departe unul de celălalt.