Astăzi e ziua
Când toate mi se întâmplă
Nimic n-are sens, dar
Toate mă frământă.
Tu ai plecat
Din dormitorul meu
Doar cerul știe,
Cât îmi e de greu.
Arhanghelii din cer
Mai caută speranțe
Iluzii se zdrobesc, afară e târziu
Aștept un tren de seară, ce vine pe la zece
Iubito, nici nu te mai știu.
Iarăși tu, mă faci să nu am stare
De viață, de trăit și de comunicare.
Numai tu, îmi spui mereu că toate
În lumea asta sunt
Doar pe jumătate
Aș vrea să pot, să nu te mai iubesc
Dar zi de zi eu, la tine mă gândesc.
N-avem cuprins, n-avem încheiere
Viața e un miraj
Un arc până la stele
Te caut într-o carte
De poezii cu luna
Și te iubesc la fel
Într-o lume nebună.
Mâine voi merge
Pe drumul cel mai nou
Până la capăt
Mă așteaptă un om
Eu vreau să fii tu,
Să împărțim o lume
Să ne iubim, cu rele sau bune.
Nu vreau conferințe
Nu vreu răni de stele perechi
Dă-mi o secundă, dacă mă iubești
Știu c-am greșit, dar poate tu mă ierți
Lasă-mi speranța să mai cred în povești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și dorință după o iubire pierdută. Naratorul se simte pierdut și confuz, dar încă speră la o împăcare și la un viitor alături de persoana iubită.