Unii cred că de ai bani
Poți să trăiești mai mulți ani
Sau cu bani să-ți cumperi viață,
Minciună fără speranță,
Eu cred că nu este-așa,
Viața n-o poți cumpăra
Nici cu aur, nici palate
Că rămâne de om toate.
Refren:
Omul este ca o floare,
Dar nu stă, e trecătoare,
Când vine iarna îngheață,
Ca omul când n-are viață.
Cât ți-e scris atât trăiești,
N-ai cum să te-mpotrivești,
Viața doar un sfârșit are,
Nu e marfă de vânzare,
Ați văzut regi, împărăți,
Nici ei nu au fost iertați,
De-ar fi fost să facă plată
N-ar fi murit niciodată.
Refren:
Omul este ca o floare,
Dar nu stă, e trecătoare,
Când vine iarna îngheață,
E ca omul fără viață.
Omule care ai bani,
Degeaba îți faci dușmani,
Că nu trăiești cât pământul,
Și ție îți vine rândul,
Cât trăiești să fii om bun
Că doar faptele rămân,
Mai târziu sau mai aproape
Toți suntem datori c-o moarte.
Refren:
Omul este ca o floare,
Dar nu stă, e trecătoare,
Când vine iarna îngheață
E ca omul fără viață.
Dar dacă ai o nădejde,
Măi omule, n-ai ce pierde,
Comoara să-ți fie Sus
lângă Mirele Iisus,
Ce ți-ai dat cu mâna ta
Doar asta te va urma,
De-ai făcut bine sau rău
Va judeca Dumnezeu.
Refren:
Omul este ca o floare,
Dar nu stă, e trecătoare,
Când vine iarna îngheață
E ca omul fără viață.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și inutilitatea bogăției materiale în fața morții. Subliniază importanța faptelor bune și a credinței, sugerând că doar acestea au valoare eternă.