Foaie verde viorea,
La puțul cu salcia
S-a oprit măicuța mea
C-o durea rău inima,
Cu frunza mi-o apăram,
Cu apă mi-o răcoream
C-altă putere n-aveam.
– Mai stai, măicușoară, vie
Ca cine ți-e drag să vie,
O veni, nu te-o găsi,
Că mai ai destui copii
Ce s-au răspândit prin lume
Și-s prea departe de tine.
– De nu i-oi mai apuca
Să le spui măicuț-așa:
Că poate-aș mai fi trăit
De nu m-ar fi părăsit,
Nu mai aveam mângâiere,
Eram plină de durere,
Să se gândească la mine
C-am avut zile puține,
Să se iubească ca frații
Ca să nu-i despartă alții,
Că orice părinte-n lume
Vrea să-i învețe de bine!
Sensul versurilor
O mamă aflată pe moarte își exprimă regretul că a fost părăsită de copii și îi îndeamnă să se iubească și să se gândească la ea. Ea își exprimă dorința ca ei să învețe din experiența ei și să trăiască în armonie.