O măicuță singurea
Își ascunde lacrima
Au, au, au, inimioara mea
Că de când poștaș mă-așteaptă
A prins rădăcini în poartă
Au, au, au, inimioara mea
Stă în poartă măicuța -x2
Și în gând îmi zice-așa -x2
>>>
Mai poștaș, om bun
Mă uit iar cum treci pe drum
Au, au, au, inimioara mea
Treci grăbit, nu te oprești
Căsuța mi-o ocolești
Tu la toți le duci scrisori
Dar pe mine mă-nconjori
Spune, bunule poștaș
N-ai pierdut niciun răvaș?
Au, au, au, inimioara mea
Oare chiar nu ai nimic
De la băiatul mai mic?
Au, au, au, inimioara mea
Poate măcar o scrisoare
De la fata cea mai mare
Dragii mamii, viața-i mare
Și nu-n cape într-o scrisoare
Au, au, au, inimioara mea
Eu nu vreau prea mult să-mi scrieți
Vreau să știu cum mai trăiți
Au, au, au, inimioara mea
Scrieți-mi de sănătate -x2
Că-i mai bună decât toate -x2
Sensul versurilor
O mamă în vârstă așteaptă cu dor vești de la copiii ei, fiind tristă și singură. Ea își exprimă dorința de a primi măcar o scrisoare, fiind îngrijorată pentru starea lor de sănătate.