Foaie verde, foi de linte,
Neicuță, mi-aduc aminte,
Mi-aduc aminte de tine
Și arde inima-n mine,
Nu pot, neicuță, uita
Niciun pic dragostea ta.
Pui capul pe pernișoară,
Gândul tot la tine-mi zboară
Și la nopțile cu lună
Petrecute împreună
Pe scaunul de la poartă
De ne știa lumea toată.
Mă visez noaptea cu tine,
Mă trezesc nu ești cu mine,
Când mă știu singură-n sat
Nu pot să-mi țin un oftat,
Oftez cât îmi ia gura
Să-mi domolesc inima.
Mama din casă n-aude
Și vine fuga la mine,
Mă-ntreabă de ce nu dorm,
Eu îi spun că nu mi-e somn
Și șade și ea cu mine
Pân’ se luminează bine.
Refren:
Of, of, of, of,
Mor de dorul tău,
Ce să mă fac eu?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei fete tinere pentru persoana iubită. Ea își amintește de momentele petrecute împreună și suferă din cauza absenței lui, găsind consolare doar în amintiri și în prezența mamei sale.