Frunzuliță, fir mohor,
Îmi vine de mii de ori
Să beau ceva ca să mor,
Să beau ceva ca să mor.
Dar la urmă mă gândesc
Că-i mai bine să trăiesc,
Căci am zile de trăit
Și-un puișor de iubit.
Iubește-mă, puișor,
Vin’ la mine că mi-e dor,
Iubește-mă dacă-ți plac
Că tu îmi ești tare drag.
Vin’ diseară la portiță
Că eu te-aștept cu guriță,
Că dacă nu ești cu mine
Simt că nu am rost pe lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un conflict interior între dorința de a scăpa de suferință și bucuria de a trăi pentru dragoste. Vorbitorul găsește un motiv să continue în afecțiunea pentru persoana iubită, care îi dă un sens vieții.