Gani & Liry – Cine Suntem (feat. Nwanda & Coae) – Corect

I [Gani].
Cine suntem noi? Unii nici n-au ştiut
Viitorul ţării tinde să uite de trecut
Vocea poporului acum înghite-n sec
Cu apă minerală, că ies la proteste şi-n final petrec
Ce spirit civic?
C-un aer cinic nici nu-ţi mai saluţi vecinii
Cine-am fost? Întrebarea ia rar contur
Sigur ne tragem din romani, că toţi văd mulţi sclavi în jur
Odrasle de bani-gata văd totu-n roz
Competitivi numai în cluburi sau la volan pe străzi
Societatea îi susţine să marşeze pe tupeu
Când moral rămân expuşi, ca piesele de muzeu.
Generaţii noi generează teamă, cine-s vinovaţii?
În principiu toţi, da-n general alţii
Uită de spiritualitate, responsabilitate
Din superficialitate vor doar stabilitate
Răpuşi de marketing, mulţi puşti ca target tind
Spre conformism şi se trezesc dormind
Cumpără! Consumă! Să vrei ce n-ai nevoie!
Da’ nu tre’ să fim toţi un soi de domnul Goe!
Multe excepţii, da’ tot nu-s majoritare
Nepreţuiţi aici, se-afirmă peste hotare
Şi ce rost are ce reconfirm?
Am putea măcar să ştim ce şi cine vrem să fim!.

REFREN [Coae].
Scârbiţi de societatea divizată de incultură,
Scârbiţi de lumea condusă predominant de ură,
Scârbiţi de populaţia de o incompetenţă pură,
Scârbiţi de comunitatea c-un caracter de caricatură,
Scârbiţi de promisiuni făcute de lideri de carton,
Scârbiţi de şoarecii care se reped la mall,
Scârbiţi de toate târfele indiferent de s*,
În final vă provocăm să nu vă regăsiţi în context!.

[Liry].
Tineri cu carte cu slove-ndoliate
Şi-au smuls viitorul şi l-au alipit altei
Cărţi, altor etice borne,
C-ale României – zic ei – sunt doar ciorne.
Nulă demnitate! Ce identitate
Se-afirmă prin românii plecaţi în străinătate?
Spiritualitate, drag de normalitate,
De bună-cuviinţă, istoric încercate?!
Ce iniţiativă? Ce îndrăzneală?
Istoria-i mai mult decât ce-ai aflat la şcoală!
Cunoaşte-ţi trecutul, asumă-ţi-l,
Să poţi rămâne demn, nu slugarnic de umil!
Ţara e-n paragină! Trezeşte-te!
Ai lăsat străini acasă, întoarce-te!
Bătrânii nu mai au puterea de-a schimba ceva,
Iar străinii nu pot asimila cultura asta!.
Şcoala Ardeleană, prima strigare!
Paşoptişti, junimişti, a doua chemare!
Generaţia de foc i-a făcut loc
Tinerei generaţii, culturii scop!
Martirii noştri nu cer răzbunare,
Da’ nici ignoranţă, e umilitoare!
Generaţii noi, voi n-aveţi trecut,
Iar asta vă face uşor de corupt!
Nu v-aventuraţi istoric, ci-n imediat,
Exces de consum, nu de zel proiectant.
Te ratezi în fleacuri sau eşti vreun snob pedant,
Blazat, cinic, de neimpresionat?
Eşti omul „cool” care vorbeşte romgleza frecvent,
Zicând că România-i naşpa, te vrei elocvent?!
Spiritual? Doar în schimbul de replici de flirt,
Pretext de decadenţă-ntr-un pub, de fapt un birt!.

REFREN [Coae].
Scârbiţi de societatea divizată de incultură,
Scârbiţi de lumea condusă predominant de ură,
Scârbiţi de populaţia de o incompetenţă pură,
Scârbiţi de comunitatea c-un caracter de caricatură,
Scârbiţi de promisiuni făcute de lideri de carton,
Scârbiţi de şoarecii care se reped la mall,
Scârbiţi de toate târfele indiferent de s*,
În final vă provocăm să nu vă regăsiţi în context!.

III [Nwanda].
Sunt produsul brut al societăţii mele
Unde oraşele-s mizere, cartierele austere;
Unde răsună manele să se audă pân’ la stele
Şi toţi vor să fie Mutu, ca n-au auzit de Pele.
Sunt cel mai mare ateu, n-am niciun Dumnezeu,
Implicit n-am nici conştiinţă, eu însumi sunt zeu.
Sunt marele om mic, nu cred în nimic,
Cumpăr şi vând fericire în plic.
Am p***o pe hard cu colege de clasă,
Toate-s minore, dar ce mai contează? –
Că toate fumează şi când se fac varză,
Toate sunt curve, toţi le regulează.
Hai să-ţi zic fază: ai mei erau ilegali non stop.
Da’ io-s perfect legal, am un spice shop la bloc.
Viaţa mea e un joc, trăiesc la întâmplare.
Ignor valorile tale, că eu n-am nicio valoare.
Munca-i pentru sclavi, deci nu-i văd rostul.
La fel şi şcoala: e pentru proşti, iar eu nu-s prostu’
Care să creadă c-atât cât trăieşte învaţă;
Ştiu exact cât trebuie, să mă descurc în viaţă.
Matematica – deja ştiu să număr banii;
Limbi străine – am dicţionare, vorbesc ca britanii;
Vocabular – ce-mi trebuie mie, coane?
Că pe net folosesc numai emoticoane.
Şi ştiu şi să scriu, dar sincer să fiu..
De strofa asta am aflat cam târziu.
Şi n-am avut nici timp, şi mi-a fost lene.. (zău!)
Şi atunci l-am pus p-ăsta s-o scrie în locu’ meu.

Sensul versurilor

Piesa critică starea actuală a societății românești, abordând teme precum pierderea identității, corupția, incultura și superficialitatea. Versurile îndeamnă la trezire, asumarea trecutului și luarea de atitudine pentru un viitor mai bun.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu