Foicică, foi de fragă,
Trăitu-mi-am viața-ntreagă,
Trăitu-mi-am viața-ntreagă,
Dar ca la-nceput mi-i dragă.
Fost-am veșnic lăcomos
După tot ce mi-i frumos,
Mâine-poimâine-am scăpat.
Frumusețea n-are capăt.
Viața asta-i scurtă tare,
Cât ai mirosi o floare!
Viața asta nu mult ține,
Cât te-ai apăra de-un câine!
Ba cu dor, ba mânioasă,
Viața totuna-i frumoasă.
Ba cu bune, ba cu rele,
S-a cam dus și-mi este jele.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra vieții trăite, cu bune și cu rele, dar percepută ca fiind frumoasă, chiar dacă scurtă. Vorbitorul exprimă un sentiment de nostalgie și regret pentru timpul care a trecut.