Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singuri eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.
Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă var să-l mâzgălesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie relația specială dintre narator și mama sa, o femeie puternică și credincioasă. Mama este văzută ca un intermediar între narator și Dumnezeu, iar legătura lor este una profundă și respectuoasă.