Ar trebui alături
De-al iubitei nume,
În sclipătul verigii,
Să-l scriem și pe-al mumei.
Ca, supărați, vreodată –
Crescut inelu-n carne –
Furia să nu-l smulgă
Și-n hăuri să-l răstoarne.
Ca să-l purtăm statornic
Pân’ când prin el, spre soare,
Răzbi-va grâul verde
Și curge-vor izvoare.
Ar trebui alături
De-al iubitei nume,
În sclipetul verigii,
Să-l scriem și pe-al mumei.
Sensul versurilor
Piesa celebrează legătura familială, sugerând includerea numelui mamei alături de cel al iubitei pe verighetă, simbolizând astfel o temelie solidă și durabilă a iubirii. Se anticipează un viitor prosper și plin de speranță, în care iubirea și familia aduc belșug și bucurie.