Reaprindeți candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu-
Degerat la mâini și la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne, Cel din slavi creștine
Ce păcate oare-ai săvârșit
Că te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit?!
Toate le ierți,
Doamne de sus,
Cu blândețe măreață
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheață.
Ninge frigul și pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul și lumina Ta.
Doamne, intră și-n a mea chilie
Și-amândoi, răniți și înghețați
Să ne-ncălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi frați.
Toate le ierți,
Doamne de sus,
Cu blândețe măreață
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a divinității în mijlocul suferinței și al greutăților. Vorbitorul imploră iertare și caută consolare în credință, chiar și în cele mai grele momente, sperând la o reîntoarcere la căldură și bucurie alături de Dumnezeu.