CELUI CE SCRIA CĂ POEZIA ESTE O BOALĂ NELECUITĂ.
Dar, boala poeziei este nelecuită:
Ai zis și tu-n viața-ți un singur adevăr;
Dovada la aceasta e muza-ți cea pocită,
Și versurile tale, care se trag de păr.
De-atâta vreme lumea își bate joc de tine,
Și-n loc să pui silință a scrie ceva mai bine,
Din zi în zi mai tare te văd că schiopătezi.
Ce doctor așa mare poate să se găsească,
De a ta nebunie să te tămăduiască,
Sau cel puțin să facă în proza sa visezi?.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
Sensul versurilor
Piesa este o critică ironică la adresa unui poet ale cărui versuri sunt considerate slabe și ridicole. Se sugerează că obsesia sa pentru poezie este o formă de nebunie incurabilă.