V-am spus, cum mi se pare, de nu ți-i fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe paroșii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori,
Porunci să se strângă obștească adunare
Lângă un copac mare;
Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească,
Și-n puține cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
Toți se înfățișară; și-nălțimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniți?
Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?
Toate slujbele voastre țara vi le plătește:
Încă, pe la soroace,
Câte un dar vă face.
Dar reaua năravire,
Ce o aveți din fire,
Nu se tămăduiește.
Vedeti cu ce morți grele
Se isprăvesc din lume
Și cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gândiți-vă că poate veți da cuvânt odată
La-nalta judecată.
Gândiți-vă la suflet, și luați de la mine
Pildă a face bine.”
Ast cuvânt minunat,
Pe care domnul lup auzi că l-a-nvățat,
Trecând pe lângă sat,
La ziua unui sfânt, când preotul citea
Și propovăduia,
Pe mulți din dregători să plângă i-a-ndemnat.
„E! ce ați hotărât, jupani amploiati?
Oare-o să vă-ndreptați?”
Îi întreba atunci înălțimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneți, o să schimbați purtarea-va cea proastă?”.
– „Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră,
Raspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta,
De unde-ați cumpărat postavul de manta?”
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.
Sensul versurilor
Un lup ajunge la putere și încearcă să moralizeze funcționarii corupți, dar este demascat pentru propria ipocrizie. Piesa satirizează corupția și ipocrizia din societate, arătând că cei aflați la putere adesea nu sunt mai buni decât cei pe care îi critică.
