Te aștept în ploaie chiar și după atâta timp
Totul mă lasă rece, nici nu mai știu ce să simt
Mă schimb de la o zi la alta, m-am săturat!
Parcă totul s-a schimbat de când tu ai plecat
Toate astea trec, dar sentimentele rămân
Exprimarea inimii mele e învăluită în fum
Când îmi vine în minte chipul ei frumos
Intru în panică, mă bâlbâi, nimic nu are rost
Nu știu ce să fac, îmi pasă prea mult de ea
Și mă simt ciudat, parcă nimic nu e cum aș vrea
A început beatu’ să se audă clar în difuzor
Sentimentele mele încep să joace alt rol
A trecut o lună de când nu te-am văzut
Dar sper în continuare că nu te-am pierdut
Încerc să spun ce simt prin aceste rime
În caz de nu știai, nu mai sunt eu fără tine
Știi de ce???
Să nu uiți niciodată cât de mult te iubeam
Ne luam în brațe și făceam poze la geam
Ne spuneam cuvinte frumoase la ureche
Pentru că atunci credeam amândoi în suflete pereche
Astea-s amintirile mele, tu nu dai doi bani pe ele
A început să nu mă atingă nici vorbele rele
Merg singur de nebun pe stradă să înțeleg de ce
Dragostea-i ca ploaia, te udă, te lasă rece
Îmi aduc aminte de clipele de mult pierdute
Anii ce au trecut acum îmi par simple minute
Probleme ce au trecut acum sunt cunoscute
De vremuri neștiute, ascunse sau pierdute
Sper că realizezi deja, mi-e dor de tine
Mi-ar plăcea din când în când să te gândești la mine
Să-ți amintești că te-am iubit și să zâmbești
Asta-i tot ce-ți cer, să-ți amintești…!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirile unei iubiri pierdute. Naratorul își amintește momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și își exprimă regretul și speranța vagă de a fi încă în gândurile ei.